LUQMAN

Alif. Lam. Mim.

Acestea sunt versetele Cărţii înţelepte,

călăuzire şi milostivenie făptuitorilor de bine

care îşi săvârşesc rugăciunea, care dau milostenie şi care cred cu tărie în Viaţa de Apoi.

Aceştia sunt călăuziţi de Domnul lor. Aceştia vor fi cei fericiţi!

Dintre oameni, cineva cumpără poveşti vesele cu care rătăceşte de la Calea Domnului cu neştiinţă şi spre a-şi bate joc. Aceştia vor avea o osândă umilitoare.

Când i se recită versetele Noastre, se întoarce cu trufie, ca şi cum nici nu le-ar auzi, ca şi cum urechile lui ar fi lovite de surzenie. Vesteşte-i o dureroasă osândă.

Grădinile plăcerii sunt ale celor care cred şi săvârşesc fapte bune,

şi în ele vor veşnici. Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr. El este Puternicul, Înţeleptul.

El a creat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeţi, a înfipt munţii pe pământ ca să nu se clatine cu voi şi a împrăştiat pe el vietăţi de tot soiul. Noi am trimis din cer apă şi am făcut să răsară pe el perechi din toate soiurile folositoare.

Aceasta este creaţia lui Dumnezeu! “Arătaţi-mi ceea ce alţii, în afară de El, au creat!” Cei nedrepţi însă sunt într-o vădită rătăcire!

Noi i-am dăruit lui Luqman înţelepciunea: “Mulţumeşte-i lui Dumnezeu. Cel care mulţumeşte, mulţumeşte pentru sufletul lui, iar cel care este nemulţumitor, să ştie că Dumnezeu este Bogat, Lăudat.”

Luqman îi spuse fiului său pe când îl dăscălea: “O, fiul meu! Nu alătura pe nimeni lui Dumnezeu. Închinăciunea la idoli este o nelegiuire grozavă.”

Noi l-am sfătuit pe om cu privire la părinţii lui. Mama sa l-a purtat pe când el era în neputinţă şi l-a înţărcat după doi ani. Mulţumeşte-mi Mie şi părinţilor tăi. Întru Mine este devenirea.

Dacă amândoi te silesc să-Mi alături ceva de care tu nu ai ştiinţă, nu le da ascultare. Fii alături de ei pe lumea aceasta după cuviinţă, însă urmează calea celui ce către Mine se căieşte. Întoarcerea voastră va fi către Mine, iar Eu vă voi da de ştire de ceea ce aţi făptuit.

“O, fiul meu! Chiar dacă este ceva greu cât o boabă de muştar, ascuns într-o stâncă, fie în ceruri, fie pe pământ, Dumnezeu îl va scoate la lumină. Dumnezeu este Blând, Cunoscător.

O, fiul meu! Săvârşeşte-ţi rugăciunea, porunceşte ceea ce este cuviincios, opreşte ceea ce este urâcios, rabdă ceea ce a căzut asupra ta. Întru aceasta este tăria firii.

Nu-ţi întoarce obrazul de la oameni, nu umbla semeţ pe pământ, căci Dumnezeu nu-l iubeşte pe lăudărosul fudul.

Fii simplu în umbletul tău. Domoleşte-ţi glasul, căci cel mai urât glas este glasul măgarului.”

Nu vedeţi că Dumnezeu v-a supus vouă cele din ceruri, precum şi cele de pe pământ? El a răspândit asupra voastră harurile Sale văzute şi nevăzute. Şi printre oameni unii se ceartă asupra lui Dumnezeu fără ştiinţă, fără călăuzire, fără Carte luminoasă!