Loading...
Language: Romanian
Trezindu-te și efectuând abluțiunea și recitând ultimele zece versete din Surah Ali-Imran:
إِنَّ فِي خَلْقِ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَاخْتِلَافِ اللَّيْلِ وَالنَّهَارِ لَآيَاتٍ لِّأُولِي الْأَلْبَابِ ﴿١٩٠﴾ الَّذِينَ يَذْكُرُونَ اللَّهَ قِيَامًا وَقُعُودًا وَعَلَىٰ جُنُوبِهِمْ وَيَتَفَكَّرُونَ فِي خَلْقِ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ رَبَّنَا مَا خَلَقْتَ هَٰذَا بَاطِلًا سُبْحَانَكَ فَقِنَا عَذَابَ النَّارِ ﴿١٩١﴾ رَبَّنَا إِنَّكَ مَن تُدْخِلِ النَّارَ فَقَدْ أَخْزَيْتَهُ ۖ وَمَا لِلظَّالِمِينَ مِنْ أَنصَارٍ ﴿١٩٢﴾ رَّبَّنَا إِنَّنَا سَمِعْنَا مُنَادِيًا يُنَادِي لِلْإِيمَانِ أَنْ آمِنُوا بِرَبِّكُمْ فَآمَنَّا ۚ رَبَّنَا فَاغْفِرْ لَنَا ذُنُوبَنَا وَكَفِّرْ عَنَّا سَيِّئَاتِنَا وَتَوَفَّنَا مَعَ الْأَبْرَارِ ﴿١٩٣﴾ رَبَّنَا وَآتِنَا مَا وَعَدتَّنَا عَلَىٰ رُسُلِكَ وَلَا تُخْزِنَا يَوْمَ الْقِيَامَةِ ۗ إِنَّكَ لَا تُخْلِفُ الْمِيعَادَ ﴿١٩٤﴾ فَاسْتَجَابَ لَهُمْ رَبُّهُمْ أَنِّي لَا أُضِيعُ عَمَلَ عَامِلٍ مِّنكُم مِّن ذَكَرٍ أَوْ أُنثَىٰ ۖ بَعْضُكُم مِّن بَعْضٍ ۖ فَالَّذِينَ هَاجَرُوا وَأُخْرِجُوا مِن دِيَارِهِمْ وَأُوذُوا فِي سَبِيلِي وَقَاتَلُوا وَقُتِلُوا لَأُكَفِّرَنَّ عَنْهُمْ سَيِّئَاتِهِمْ وَلَأُدْخِلَنَّهُمْ جَنَّاتٍ تَجْرِي مِن تَحْتِهَا الْأَنْهَارُ ثَوَابًا مِّنْ عِندِ اللَّهِ ۗ وَاللَّهُ عِندَهُ حُسْنُ الثَّوَابِ ﴿١٩٥﴾ لَا يَغُرَّنَّكَ تَقَلُّبُ الَّذِينَ كَفَرُوا فِي الْبِلَادِ ﴿١٩٦﴾ مَتَاعٌ قَلِيلٌ ثُمَّ مَأْوَاهُمْ جَهَنَّمُ ۚ وَبِئْسَ الْمِهَادُ ﴿١٩٧﴾ لَٰكِنِ الَّذِينَ اتَّقَوْا رَبَّهُمْ لَهُمْ جَنَّاتٌ تَجْرِي مِن تَحْتِهَا الْأَنْهَارُ خَالِدِينَ فِيهَا نُزُلًا مِّنْ عِندِ اللَّهِ ۗ وَمَا عِندَ اللَّهِ خَيْرٌ لِّلْأَبْرَارِ ﴿١٩٨﴾ وَإِنَّ مِنْ أَهْلِ الْكِتَابِ لَمَن يُؤْمِنُ بِاللَّهِ وَمَا أُنزِلَ إِلَيْكُمْ وَمَا أُنزِلَ إِلَيْهِمْ خَاشِعِينَ لِلَّهِ لَا يَشْتَرُونَ بِآيَاتِ اللَّهِ ثَمَنًا قَلِيلًا ۗ أُولَٰئِكَ لَهُمْ أَجْرُهُمْ عِندَ رَبِّهِمْ ۗ إِنَّ اللَّهَ سَرِيعُ الْحِسَابِ ﴿١٩٩﴾ يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا اصْبِرُوا وَصَابِرُوا وَرَابِطُوا وَاتَّقُوا اللَّهَ لَعَلَّكُمْ تُفْلِحُونَ ﴿٢٠٠﴾
Inna fee khalqis-samaawaati wal-ardi wakhtilaafil-layli wan-nahaari la-aayaatil-li-ulil-albaab. Allazeena yazkuruunallaaha qiyaaman wa qu'uudan wa 'alaa junoobihim wa yatafakkaruuna fee khalqis-samaawaati wal-ardi Rabbanaa maa khalaqta haazaa baatilan Subhaanaka faqinaa 'azaaban-Naar. Rabbanaa innaka man tudkhilin-Naara faqad akhzaitahuu wa maa lizzaalimeena min ansaar. Rabbanaa innanaa sami'naa munaadiyan yunaadii lil-iimaani an aaminuu bi-Rabbikum fa-aamannaa; Rabbanaa faghfir lanaa zunuubanaa wa kaffir 'annaa sayyi-aatinaa wa tawaffanaa ma'al-abraar. Rabbanaa wa aatinaa maa wa'adtanaa 'alaa rusulika wa laa tukhzinaa Yawmal-Qiyaamah; innaka laa tukhliful-mii'aad. Fastajaaba lahum Rabbuhum annii laaa udii'u 'amala 'aamilim-minkum min zakarin aw unthaa; ba'dukum min ba'd; fallazeena haajaruu wa ukhrijuu min diyaarihim wa uuzuu fee sabeelee wa qaataluu wa qutiluu la-ukaffiranna 'anhum sayyi-aatihim wa la-udkhilannahum jannaatin tajree min tahtihal-anhaar; thawaaban min 'indillaah; wallaahu 'indahuu husnuth-thawaab. Laa yaghurrannaka taqallubul-lazeena kafaruu fil-bilaad. Mataa'un qaleelun thumma ma'waahum Jahannamu wa bi'sal-mihaad. Laakinil-lazeena-ttaqaw Rabbahum lahum jannaatun tajree min tahtihal-anhaaru khaalideena feehaa nuzulan min 'indillaah; wa maa 'indallaahi khairul-lil-abraar. Wa inna min Ahlil-Kitaabi laman yu'minu billaahi wa maaa unzila ilaikum wa maaa unzila ilaihim khaași'iina lillaahi laa yaștaruuna bi-aayaatillaahi thamanan qaleelaa; ulaaa'ika lahum ajruhum 'inda Rabbihim; innallaaha saree'ul-hisaab. Yaaa ayyuhal-lazeena aamanusbiruu wa saabiruu wa raabituu wattaqullaaha la'allakum tuflihoon.
(190) Într-adevăr, în crearea cerurilor și a pământului și în alternarea nopții și a zilei se află semne pentru cei cu înțelepciune. (191) Cei care Îl amintesc pe Allah stând în picioare sau șezând sau [culcați] pe laturile lor și care cugetă la crearea cerurilor și a pământului, [spunând]: „Doamne al nostru, nu ai creat aceasta fără scop; preamărit ești Tu [deasupra unui astfel de lucru]; atunci protejează-ne de pedeapsa Focului. (192) Doamne al nostru, cu adevărat pe oricine îl admiți la Foc — l-ai dezonorat și pentru cei nedrepți nu există ajutoare. (193) Doamne al nostru, cu adevărat am auzit un chemător chemând la credință, [spunând]: 'Credeți în Domnul vostru', și am crezut. Doamne al nostru, deci iartă-ne păcatele noastre și îndepărtează de la noi faptele noastre rele și fă-ne să murim cu cei drepți. (194) Doamne al nostru, și acordă-ne ceea ce ne-ai promis prin mesagerii Tăi și nu ne dezonora în Ziua Învierii. Cu adevărat, Tu nu Îți pierzi [propria] promisiune." (195) Și Domnul lor le-a răspuns: „Niciodată nu voi lăsa să se piardă munca [oricărui] lucrător dintre voi, fie bărbat sau femeie; voi sunteți din unul și același. Deci cei care au emigrat sau au fost expulzați din casele lor sau au fost vătămați în cauza Mea sau au luptat sau au fost uciși — cu siguranță le voi îndepărta faptele lor rele și cu siguranță îi voi admite în grădini sub care curg râuri ca răsplată de la Allah, și Allah are cu Sine cea mai bună răsplată." (196) Să nu te înșele [libertatea] mișcării necredincioșilor prin țară. (197) [Este] o plăcere mică; atunci [refugiul lor] final este Iadul și ce loc îngrozitor de odihnă. (198) Dar cei care s-au temut de Domnul lor vor avea grădini sub care curg râuri, rămânând acolo veșnic, ca acomodare de la Allah. Și ceea ce este cu Allah este cel mai bun pentru cei drepți. (199) Și cu adevărat, printre Oamenii Scripturii se numără cei care cred în Allah și în ceea ce ți-a fost revelat ție și în ceea ce li s-a revelat lor, [fiind] umil supuși lui Allah. Ei nu schimbă versetele lui Allah pentru un preț mic. Aceia vor avea răsplata lor la Domnul lor. Cu adevărat, Allah este rapid în calcul. (200) O voi care ați crezut, perseverați și suportați și rămâneți la postul vostru și temeți-vă de Allah pentru a putea fi de succes. (Surah Al-Imran 3: 190-200) Atunci Profetul (ﷺ) s-a ridicat și a efectuat două Rakah; În acea rugăciune a prelungit Qiyam-ul, Ruku-ul și Sujood-ul. După terminarea rugăciunii a adormit ....
Reference: Al-Bukhari, cf. Al-Asqalani, Fathul-Bari 8/237 no.4569; Muslim 1/530 no. 256