Rasulullah (ﷺ) obișnuia să spună aceste cuvinte la sfârșitul rugăciunii între Tashahhud și Salam:

اَللَّهُمَّ اغْفِرْ لِي مَا قَدَّمْتُ وَمَا أَخَّرْتُ وَمَا أَسْرَرْتُ وَمَا أَعْلَنْتُ وَمَا أَسْرَفْتُ وَمَا أَنْتَ أَعْلَمُ بِهِ مِنِّي أَنْتَ الْمُقَدِّمُ وَأَنْتَ الْمُؤَخِّرُ لَا إِلَهَ إِلَّا أَنْتَ

Allahum-maghfir lee maa qaddamtu, wa maa 'akhkhartu, wa maa 'asrartu, wa maa 'a'lantu, wa maa 'asraftu, wa maa 'Anta 'a'lamu bihi minnee. 'Antal-Muqaddimu, wa 'Antal-Mu'akhkhiru laa 'ilaaha 'illaa 'Anta

O Allah, iartă-mă pentru ceea ce am trimis înainte și ceea ce am lăsat în urmă, ceea ce am ascuns și ceea ce am făcut în public, ceea ce am făcut în exces și ceea ce Tu cunoști mai bine decât mine. Tu ești Cel Care trimite înainte și Tu ești Cel Care amână. Nu există nimeni demn de adorare în afară de Tine. După Tashahhud, Mesagerul lui Allah (ﷺ) rostea această Dua la final, înainte de a spune Salam.

Reference: Muslim: 771