اَللَّهُمَّ اقْسِمْ لَنَا مِنْ خَشْيَتِكَ مَا يَحُولُ بَيْنَنَا وَبَيْنَ مَعَاصِيْكَ وَمِنْ طَاعَتِكَ مَا تُبَلِّغُنَا بِهِ جَنَّتَكَ وَمِنَ الْيَقِيْنِ مَا تُهَوِّنُ بِهِ عَلَيْنَا مُصِيْبَاتِ الدُّنْيَا وَمَتِّعْنَا بِأَسْمَاعِنَا وَأَبْصَارِنَا وَقُوَّتِنَا مَا أَحْيَيْتَنَا وَاجْعَلْهُ الْوَارِثَ مِنَّا وَاجْعَلْ ثَأْرَنَا عَلَى مَنْ ظَلَمَنَا وَانْصُرْنَا عَلَى مَنْ عَادَانَا وَلَا تَجْعَلْ مُصِيْبَتَنَا فِي دِيْنِنَا وَلَا تَجْعَلِ الدُّنْيَا أَكْبَرَ هَمِّنَا وَلَا مَبْلَغَ عِلْمِنَا وَلَا تُسَلِّطْ عَلَيْنَا مَنْ لَا يَرْحَمُنَا

Allaahum-maq-sim la-naa min khash-yatika maa ya'hoolu baynanaa wa bayna ma‛aa-seeka, wa min taa'a-tika maa tuballi-ghunaa bihi jan-nataka, wa mi-nal-yaqee-ni maa tu-hauwinu bihi ‛alaynaa musib-atid-dunyaa, wa matt'iena bi asmaa‛i-naa, wa absaa-rinaa, wa qoo-wati-naa maa a'h-yay-tanaa, waj‛al-hul-waaritha min-naa, waj‛al tha'ra-naa ‛alaa man zala-manaa, wan-sur-naa ‛alaa man ‛aa-daa-naa, wa laa taj‛al mu-seeba-ta-naa fee dee-ni-naa, wa laa taj‛a-lid-dunyaa akbara ham-minaa, wa laa mab-lagha ‛il-minaa, wa laa tusal-lit ‛alay-naa man laa yar-'hamunaa

O Allah, dă-ne o astfel de teamă care va servi ca barieră între noi și faptele de neascultare; și dă-ne o astfel de ascultare care ne va duce la Jannah Ta; și o astfel de certitudine care ne va face ușor să suportăm calamitățile acestei lumi. O Allah! lasă-ne să ne bucurăm de auzul nostru, de vederea noastră și de puterea noastră atât timp cât ne menții în viață și menține simțurile noastre sănătoase și solide până în ziua în care murim, și face ca răzbunarea noastră să fie restricționată la cei care ne-au asuprit, și sprijin-ne împotriva celor care ne sunt ostili, și nu ne da necaz în religia noastră; și nu lăsa treburile lumești să fie principala noastră preocupare, sau limita ultimă a cunoașterii noastre, și nu lăsa să ne domine cei care nu ne arată milă. Abdullah bin Umar (RA) a spus: Profetul (ﷺ) obișnuia să spuneță această Dua înainte de a pleca din Majlis și rareori pleca fără a se ruga pentru companionii săi. Acest Hadith este Hasan. [Tirmidhi (49-Kitabud Dawaat, 80-Baab) 5/492-493]

Reference: Hasan. Tirmidhi: 3502